¹ Te 'nalț Doamne pururi, căci m-ai ridicat,
pe vrăjmași să râdă, Tu nu i-ai lăsat.
² Am strigat spre Tine, Doamne-ndurător,
Tu m-ai scos din groapă, n-ai lăsat să mor.

³ Sufletul meu Doamne, din mormânt l-ai scos,
m-ai adus la viață dintre morți de jos.
⁴ Domnului cântați-I ai Lui preaiubiți
și măritu-I Nume pururea-L slăviți.

⁵ Căci o clipă ține doar mânia Sa,
îndurarea însă toată viața ta.
Seara vine plânsul chinului amar,
dimineața vine veselia iar.

⁶ Când îmi mergea bine cugetam așa:
niciodată-n viață nu voi mai cădea.
⁷ Căci pe-un munte tare m-ai fost așezat
- dar Ți-ai ascuns Fața, și m-am tulburat.

⁸ Doamne-atunci spre Tine m-am rugat zicând:
⁹ Ce folos ai oare dacă mor curând?
Poate să Te laude țărâna de jos,
poate ea să spună cât ești Credincios?

¹⁰ Doamne-ascultă, Doamne, fii îndurător
și-mi ajută Doamne că-s făr-de-ajutor...
¹¹ Iar Tu-n veselie plânsul mi-ai schimbat,
dezlegându-mi jalea, iar m-ai bucurat.

¹² De aceea duhul și inima mea
pururi o să-Ți cânte, mute nu vor sta.
Doamne, Domnul Slavei, eu cât voi trăi
ne-ncetat pe Tine Te voi preamări...