Păcatul

Păcatu-i ca și focul, ce arde furtunos
Orice sămânță vie plantată de Hristos.
Păcatu-i ca veninul din care guști puțin
Simțindu-i tot amarul, dar mori de-al său venin.

Păcatu-i ca unsoarea cu care te mânjești
Și nu mai scapi de el de nu te pocăiești
Și-n Sângele Preasfânt noi trebuie să fim
Spălați de-orice păcate și să ne pocăim.

Păcatu-i ca un vieme, ce-a fost neobservat
De mine și de tine, ce-n suflet l-am purtat.
Dar iată c-acest vierme a căpătat putere
Fiind alimentat de ură și durere.

Și când am vrut păcatul să nu mă mai domine
Am constatat că el strâns legat mă ține
Cu lanțuri mari și grele de patimi și poveri,
Sleindu-mă de tot de orișice puteri.

Încătușat și rob al multelor păcate
Aș fi rămas pe veci la porțile încuiate.
Dar a venit Isus și lanțuri au căzut
Fiindcă în jertfa Sa din inim-am crezut.

Și-n Sângele Preasfânt păcatu' a fost iertat,
Iar din robia grea am fost eliberat.
Căci cine poate sta împotriva puterii lui Isus,
Ce mântuirea în dar cu drag El mi-a adus? !

(26 ianuarie 2025)