¹ O Doamne-n Tine eu mă-ncred
să nu fiu de rușine,
mă scapă Tu-n dreptatea Ta
și nu uita de mine.
² Ascultă-mă și-mi fii mereu o Stâncă-ocrotitoare,
³ căci Tu ești Cetățuia mea și Stânca mea cea tare.

Tu mă povățuiești mereu
pentru-al Tău Mare Nume
și-n veci mă vei călăuzi
pe drumul Tău prin lume.
⁴ O, scoate-mă din lațu-ntins de-ai mei vrăjmași în cale.
Tu ești Ocrotitorul meu, cu aripile Tale.

⁵ În Mâna Ta-mi încredințez
eu duhul pe dreptate,
Tu mă vei izbăvi pe veci,
o Doamne-Adevărate.
⁶ Urăsc pe cei ce se-alipesc de idolii din lume,
ci-n Dumnezeu mă-ncred mereu și-n Marele Său Nume.

⁷ O, fă-mă să mă-nveselesc
de marea Ta-ndurare,
că vezi neliniștea ce-o am
și-mi știi vina cea mare.
⁸ La cei vrăjmași nu mă vei da ci da-mi-vei largă cale.
⁹ Ai milă Doamne când Te chem căci sunt în greu și-n jale,

mi-e sufletul și trupul meu
topite de-ntristare.
¹⁰ Mi se sfârșește viața-n plâns
și anii-n suspinare,
puterile mi s-au sleit din cauza vinei mele,
a mele oase putrezesc de chinurile grele.

¹¹ De-ocară-ajuns-am la vrăjmași
iar pentru prieteni groază,
fug toți de mine când ajung
pe uliți să mă vadă.
¹² De inimi sunt uitat ca mort, ca vasul ce se sfarmă,
¹³ pe mulți i-aud vorbind de rău, văd spaime-n jur și larmă...

Când contra mea se sfătuiesc
cu toții împreună,
când uneltesc în contra mea
ca viața să-mi răpună...
¹⁴ Dar eu în Tine cred și zic că Tu ești Domnul Tare
¹⁵ iar soarta mea e-n Mâna Ta - mă scapă de-a lor gheare.

¹⁶ Fă să lumine Fața Ta
de-a pururi peste mine
și scapă-mă...
¹⁷ O, când Te chem,
nu mă lăsa-n rușine
ci să rămână rușinați cei răi și fără minte,
să se coboare muți și reci ca morții în morminte.

¹⁸ Să amuțească gura lor
nedreaptă și vicleană
care vorbește cu dispreț
pe cel fără prihană.
¹⁹ O, cât de bun ești Tu cu-acei ce-n veci se tem de Tine,
ce bunătate-arați spre-acei ce-ncrederea-și vor ține...

²⁰ Tu-l vei scuti la Fața Ta
de-acel ce-l prigonește
și-l vei ascunde-n cortul Tău
de cel ce-l clevetește.
²¹ Slăvit să fie Domnu-n veci că marea-I bunătate
mi-a arătat-o minunat... Sunt parcă-ntr-o cetate.

²² Eu în nechibzuință-am zis:
Sint izgonit de Tine,
dar Tu-auzit-ai ruga mea
strigată cu suspine.
²³ Iubiți-L dar pe Domnul toți câți El vă iubește,
căci El pe cei buni va iubi, pe mândri pedepsește.

²⁴ Fiți tari, vă-mbărbătați și fiți
cu inima-ntărită,
voi câți în Dumnezeu v-ați pus
nădejdea neclintită (bis).