¹ Apără-mă Tu Doamne, de vrăjmașii mei cu bine
și Te luptă Tu cu-aceia ce se războiesc cu mine.

² Ia-Ți Tu pavăza și scutul și Te scoală de-mi ajută.
³ Scoate-Ți sabia-mpotriva celor ce mă persecută,

zi-mi Tu inimii: Eu fi-voi răsplătirea ta-n viață,
⁴ rușinați și-nfrânți să fie toți cei ce-mi sunt vrăjmași pe față.
⁵ Ca pe pleava ce-o ia vântul să-i alunge sfinții îngeri,
⁶ drumul lor să fie-n beznă cu alunecuș și plângeri.

⁷ Căci ei lațul mi-l întinse fără pricină pe-o groapă,
fără ca să am vreo vină să-mi ia viața groapă-mi sapă.

⁸ Să-i alunge, să-i ajungă prăpădul pe neașteptate
și să piară-n lațul care mi-l întind cu răutate.

⁹ Atunci sufletu-mi în Domnul va cânta de fericire.
¹⁰ Toate oasele-mi striga-vor: Plin ești Doamne, de mărire!

Cine poate ca și Tine pe-un nevinovat să-l scape
de cel tare ce-l apasă și îl fură, să-l îngroape!

¹¹ Niște martori ai minciunii mă întreabă ce n-am știre.
¹² Mi-ntorc răul pentru bine și mă-mping spre pustiire.

¹³ Iar eu când erau ei bolnavi, mă-mbrăcam în sac și-n rugă,
umilit în post și-n jale plecam capul ca o slugă.

¹⁴ Și umblam cu-ndurerare ca de-un prieten sau de-un frate
plecând capul ca de jalea unei mame-ndurerate.

¹⁵ Dar când eu mă clatin astăzi, ei se strâng cu bucurie
făr-să știu, să mă hulească, ne-ncetat să mă sfâșie.

¹⁶ Scrâșnesc dinții împotrivă-mi, fac în contră-mi adunare,
cu cei răi, cu toate-acele secături ocărâtoare.

¹⁷ Doamne, până când privi-i-vei? Doamne, scapă-mă din toate...
¹⁸ Și Te voi vesti cu slavă la mulțimile-adunate.

²⁰ Ei nici nu vorbesc de pace ci urzesc înșelăciune
împotriva celor care liniștiți fac cele bune.

²¹ Își deschid gura cea largă contra mea și zic cu ură:
Ochii noștri azi dorința împlinită și-o văzură...

²² Tu-i vezi, nu tăcea o Doamne, nu Te depărta de mine,
²³ Scoală-Te să-mi faci dreptate și-apărat să fiu de Tine.

²⁴ Judecă-mă cu dreptate Dumnezeul meu Cel Mare,
ca să nu se veselească răii de a mea-ntristare.

²⁵ Să nu-și zică-n a lor inimi: l-a-nghițit a noastră gură
²⁶ ci-nfruntați să fie-aceia ce se bucură cu ură

de a mea nenorocire, și se 'nalță peste mine, -
să se-mbrace cu ocară și cu-o veșnică rușine!

²⁷ Dar acei ce au plăcere de-a mea nevinovăție
să se bucure cu toții în cântări de veselie

și slăvit să fie Domnul - în veci amin, toți să zică.
Domnul dă la cel drept pacea și-l păzește fără frică.

²⁸ Atunci limba mea dreptatea Ți-o va lăuda Preabune,
toate zilele vieții numai slava Ta voi spune.