Cu mine-n rând

Tu nu mă uiți chiar daca grea uitare
Cu spini ingrați se lasă peste prag
Și mrejele ispitelor mă trag
Pe alte căi și umbre de-ntristare.

Iubirea Ta e-aceiași în splendoare
Și-n suferinți, să deie în vileag
Ce-i piedică pe tainicul drumeag
Al inimii hrănită cu candoare.

Voința Ta când nu o vreau mă doare
Dar naște-n răni al mântuirii steag
Să înțeleg iubirea Celui drag.

Te folosești iubind și de certare,
Cu mine-n rând plângând ca un pribeag,
Eu să Te-nalț și Tu să-mi dai iertare.