Ascultă glasul ce-ți vorbește
Prin susurul blând, ce-adie lin,
Te mângâie, te sfătuiește,
Și iubitor... îți dă alin.

Ascultă glasul ce răsună
Prin tril frumos de ciocârlii,
Este un glas ce te cheamă,
Spre tainicele armonii!

Ascultă zumzetul de ape,
Susurul blând de izvor,
Dar și vuietul de cascade
Și picurii mărunți... de ploi.

Ascultă o cântare sfântă
Ce se-nalță spre zenit,
Căci ea este din Cer venită,
Și va pătrunde-n infinit! ...

Este glasul ce te cheamă
Spre răsărit, nu spre apus! ...
Este glasul Celui care
Împlinește, tot ce-a spus!

Este glasul ce te cheamă
Într-o Țară ca de vis,
Este glasul ce-ți dă iară’
Ce-ai pierdut în Paradis!

E același glas, oriunde,
Ce pătrunde-n inimi vii,
Și care mereu te cheamă,
Și-n tunete, și-n simfonii!

Este glasul care-a plâns
În ieslea de la Betleem,
E suspinul Mielului,
Care S-a jertfit pe lemn!

Este glasul care strigă
Peste vremi și peste ani:
„Iubiți-vă, iubiți-vă,
Iubiți pe toți! Și pe dușmani!”

Iubiți pe toți! ... Cel ce iubește,
E al Tatălui Sfânt, fiu,
Dar cel care nu iubește,
Pribegi-va... în pustiu! ...

Iubiți, iubiți! - Poruncă sfântă,
Fără care ești nimic! ...
Fără scut, – ușoară pradă,
Pentru vechiul inamic!

Iubiți, iubiți! Iubirea este,
Din Duhul Celui Veșnic Sfânt...
Iubiți, căci cel care iubește,
Moștenește Cerul sfânt!

Fără de iubirea sacră
Ești chimval zăngănitor...
Ascultă porunca măreață,
Tu... omule muritor!

Ascultă glasul ce-ți vorbește,
Și te mai cheamă duios,
Crede, iartă și iubește,
Trăiește-ți viața, frumos!

Căci acest glas, ce te cheamă,
E glasul Celui Veșnic Viu,
Glasul Regelui din slavă,
Ce ți-a dat... un suflet viu!

El e Alfa și Omega,
Înaintea Lui vei sta...
Nu refuza sfânta-I chemare,
Și Jertfa de la Golgota!

Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt,
Azi, te mai cheamă frumos.
Fii dar înțelept omule,
Și Domnului credincios!

Crede, iartă și iubește!
Ascultă glasul Lui mereu! ...
Căci El e Mâna ce te ține,
E Veșnicul Dumnezeu!