Partea I

¹ În Domnu-avem noi adăpost
și El ne sprijinește,
El ni-e-ajutorul ce-n necaz
nicicând nu ne lipsește.

² De-aceea nu ne temem chiar
pământul să clintească,
chiar munții-n inimă de mări
de-ar fi să se zdrobească.

³ Chiar de-ar urla și-ar spumega
a mării valuri crunte,
să se înalțe-atâta-ncât
să clatine-orice munte.

Partea a II-a

⁴ Este-un râu ce-nveselește al lui Dumnezeu palat,
Sfântul Loc al Locuinței Celui 'Nalt și Minunat.

⁵ Dumnezeu e-n al ei mijloc, veșnic sprijin și-ajutor,
El i-ajută-n revărsatul frumuseții zorilor.

⁶ Neamurile se frământă și domnii s-au prăbușit,
Glasul Domnului răsună și pământul stă-ngrozit.

⁷ Domnul Slavei și-al Oștirii este pururea cu noi,
Dumnezeu ne este Turnul de scăpare în nevoi.

Partea a III-a

⁸ Veniți cu toții și priviți
a Domnului lucrare,
prăpădul care l-a făcut
El pe pământul mare.

⁹ El la războaie-a pus sfârșit
pe-a lumii margini late,
El carele de luptă-a ars
și-a rupt armele toate.

¹⁰ Opriți-vă, să știți că Eu
sunt Dumnezeul Sfântul.
Eu peste neamuri stăpânesc
și stăpânesc pământul.

¹¹ Domnul Oștirii e cu noi,
El, Dumnezeul Tare,
al lui Israel ne va fi
Turn veșnic de scăpare.