Partea I

¹ De ce tu, om netrebnic, cu răul te-ai făli?
A Domnului iubire cu mine-n veci va fi.

² Cu limba ta vicleană doar rele născocești,
ca briciul care taie, viclean și rău ce ești!

³ Tu mai degrabă răul ca binele-l lucrezi,
minciuna mai degrabă ca adevărul crezi.

Partea a II-a

⁴ Iubești numai cuvinte
de vieți nimicitoare -
om plin de răutate
cu limbă-nșelătoare!

⁵ De-aceea Cel Puternic
te-a smulge pe vecie
din cortul tău nemernic
și din a Lui moșie.

Partea a III-a

⁶ Cei fără de prihană vedea-i-vor și s-or teme,
râzând de cel rău dânșii vor zice-n orice vreme:

⁷ Acesta nu-L luase pe Domnul ca cetate,
ci se-ncredea-n averea-i și-n multa-i răutate.

⁸ Dar eu în Casa Sfântă sunt ca măslinul verde,
mă-ncred că bun e Domnul și-n veci nu mă voi pierde.

⁹ Te voi slăvi, o Doamne, de-a pururea pe Tine,
că-n marea-Ți bunătate lucrat-ai pentru mine

și printre-ai Tăi avea-voi nădejde și credință,
în Numele Tău care mi-e-n veci bunăvoință.