¹ Doamne, ia-mi aminte ruga, de-al meu strigăt nu Te-ascunde,
ci-mi ascultă-a mele cereri, mi le-ascultă și-mi răspunde.
² Mă ascultă, căci în temeri rătăcesc și-n frământare.
³ Căci vrăjmașii mei asupră-mi fac și larmă și-apăsare.

⁴ M-asupresc cu nedreptate urmărindu-mă-n mânie.
⁵ Inima mi se-nfioară,
⁶ mă-ngrozește-a lor urgie
⁷ și grăiesc: Ca porumbelul de-aș avea și eu aripă,
aș zbura de-aici departe și-aș afla odihnă-o clipă.

⁸ Aș fugi cât mai departe să-mi fac casa-ntr-o pustie,
nimenea să nu mă vadă, nimenea să nu mă știe...
⁹ Aș fugi cât mai degrabă într-un loc de-adăpostire
de-acest vânt așa năprasnic, de-acest vifor de-asuprire.

¹⁰ Doamne, risipește-i astăzi și-a lor limbă să se-mpartă
căci în orice zi-n cetate numai silă văd și ceartă.
¹¹ Zi și noapte ei pe ziduri ocolesc după cetate
iar lăuntrul ei sunt numai fărdelegi și răutate...

¹² Desfrânarea-i șade-n mijloc și s-arată-n mii de fețe,
vicleșugul și-nșelarea nu-i lipsesc de pe piețe.
¹³ Nu vrăjmașul mă jignește - c-aș răbda și n-aș răspunde,
nu dușmanul vine-n contră-mi - c-aș fugi și m-aș ascunde.

¹⁴ Ci tu, cel pe care-n viață l-am crezut cu mine una...
tu, cu care-am fost prieten... frați de cruce-ntotdeauna.
¹⁵ Tu, cu care-am dus odată o plăcută prietenie
și mergeam în Casa Sfântă ca-ntr-o veșnică frăție.

¹⁶ Moartea peste ei să vină, vii în groapă să coboare
că și-n casa lor și-n inimi răutatea lor își are.
¹⁷ Eu spre Dumnezeu strig iarăși, Domnul iar o să mă scape.
¹⁸ Seara, -n zori și la amiază, gem și-oftez - și El e-aproape.

¹⁹ El din lupta-n care sufăr m-a scăpat și da-mi-va pace,
o, atât de mulți sunt Doamne, cei ce rău doresc a-mi face...
²⁰ Auzi-i-va pe ei Domnul și smerire-o să le vie,
de la Domnul ce pe tronu-I stă din veac, pe veșnicie.

Căci în ei nu-i nici o urmă de nădejde de schimbare
că de Dumnezeu n-au frică nici de-a Lui putere mare.
²¹ Ei pun mâinile pe-aceia ce trăiau cu ei în pace
și își calcă totdeauna legământul ce l-ar face.

²² Gura lor e ca și mierea dar la inimă au ură,
vorba lor e-alunecoasă, dar tăișuri scot din gură.
²³ O, tu soarta ta, în Mâna Domnului ți-o-ncredințează.
El ți-ajută, căci nu lasă pe cel drept nicicând să cază.

²⁴ Iar Tu Doamne, pogorî-i-vei pe cei răi în fund de groapă,
pe-acei oameni ce cu sânge și cu-nșelăciuni s-adapă,
ei din scurtele lor zile nu trăiesc nici jumătate
însă eu mă-ncred în Domnul pentru-a mele zile toate.