¹ O Doamne, Tu ne-ai lepădat,
vin’ iar și ne ridică.
Tu-n lume ne-ai împrăștiat,
pe noi pe toți Te-ai mâniat,
o vino iar ca altădat’
din nou și ne ridică...

² Pământul ni l-ai zguduit,
o vindecă-l Tu iară...
Pământul ni l-ai zguduit,
l-ai împărțit și l-ai rănit,
repară-l unde-i greu lovit
și vindecă-ni-l iară.

³ Ai încercat poporul Tău,
dă-i iarăși mângâiere!
Tu l-ai trecut prin locul greu,
l-ai adăpat cu vinul rău
de-a amorțit în chinul său -
dă-i iarăși mângâiere!

⁴ Ai dat poporului Tău steag
să-l 'nalțe fără frică.
Le-ai dat să-nalțe sfântul steag
pentru-Adevărul Tău cel drag,
du-L Tu pe-al biruinței prag
și 'nalță-l, fără frică.

⁵ Ai Tăi iubiți, s-o poată-avea
adu-le Tu scăpare,
ajută-ne prin dreapta Ta,
auzi-ne când vom striga,
ajută-ne când vom chema
și dă-ne-n veci scăpare.

⁶ Grăit-a Sfântul Dumnezeu:
"- Eu sunt Biruitorul!"
Sihem și Sucot le-mpart Eu
⁷ Manase și Galaad e-al Meu,
Efraim și Iuda, tot ce vreau,
Eu sunt Biruitorul.

⁸ Moabul, loc Mi-e de spălat
căci Eu sunt peste toate...
Peste Edom M-am ridicat
și filistenii-n lung și-n lat
de slava Mea s-au bucurat,
căci Eu sunt peste toate.

⁹ În Edom - locul întărit
o, cine ne va duce?
¹⁰ Ori nu Tu, Domnul Cel Slăvit,
Tu care-acum ne-ai părăsit,
cu-a noastre oști de ne-ai ieșit?
- Tu, Doamne, ne vei duce.

¹¹ Dă-ne-ajutor să izbândim
că omul nu ne poate.
¹² Cu Dumnezeu noi biruim,
cu El mari lucruri săvârșim,
cu El vrăjmașii ni-i zdrobim,
cu El... căci Domnul poate.