¹ O, Doamne, Tu-mi ești Domnul - și eu mă-ncred în Tine
și după Tine-mi caută tot sufletu-nsetat.
Și după Tine-mi trupu-mi tânjește lungi suspine,
ca-n locul fără ape, pustiu și sec și-uscat.

² Așa Te văd eu Doamne, în sfânta Ta cetate
și-n Casa Ta puterea și slava să-Ți privesc,
³ mai mult decât viața e marea-Ți bunătate,
de-aceea-a mele buze Te cântă și slăvesc.

⁴ Te-oi binecuvânta dar, a mele zile toate
și-n Marele Tău Nume eu brațe voi 'nălța,
⁵ Tu saturi al meu suflet ca de cerești bucate
și-n strigăte voioase Te cântă gura mea.

⁶ Când noaptea-n așternutu-mi pe Tine Te-am în mine
și când gândesc la Tine în nopți de privegheri,
⁷ Tu-mi ești tot ajutorul... sub aripile-Ți sfinte
sunt plin de veselie și plin de mângâieri.

⁸ Mi-e sufletul meu Doamne, pe veci lipit de Tine,
cu Mâna Ta cea dreaptă Tu pururea m-ajuți,
⁹ iar cei ce-mi caută viața cu mâini de sânge pline
în adâncimea morții vor merge-n veci pierduți.

¹⁰ Vor fi loviți de săbii, șacalii o să-i prade,
¹¹ dar Împăratu-n Domnul pe veci s-o bucura,
oricine Lui Îi jură pe veci în cinste șade,
El gura mincinoasă pe veci o va-nfrunta.