¹ Domnul Dumnezeu Se scoală și fug toți vrăjmașii Săi,
² cum se risipește fumul sau cenușa, pier cei răi,
³ dar cei buni se-nalță-n fața
Dumnezeului Preasfânt,
nu mai pot de bucurie
cei ce-ascultă-al Său Cuvânt.

⁴ Cântați Domnului din ceruri și-al Său Nume-L lăudați,
faceți drum să-nainteze... Și naintea Lui cântați.
Domnul este-al Lui Sfânt Nume,
bucurați-vă de El.
⁵ Domnul apără orfanii
și-i grijește-n orice fel.

⁶ Domnul dă o casă celor depărtați și părăsiți
Domnul iarăși izbăvește fericind pe cei robiți;
numai răzvrătiții, pururi
locuiesc pământ uscat,
peste ei apasă noaptea
de osândă și păcat.

⁷ Dumnezeule Puternic, când ieșeai cândva cu-ai Tăi,
⁸ se cutremura pământul, cerul se topea-n văpăi,
⁹ Tu le-ai dat o pâine bună
întărind pe cei slăbiți,
¹⁰ ai dat țară fericită
la ai Tăi nefericiți...

¹¹ Un cuvânt să spună Domnul și-atunci bunele vestiri
vin și vin, nenumărate ca a cerului oștiri.
¹² Împărați de oști vrăjmașe
fug din fața noastră, fug,
oastea ce rămâne-acasă
are pradă din belșug.

¹³ Pe când voi dormiți în staul, porumbelul argintiu
are aripile albe și de-un galben auriu.
¹⁴ Când a-mprăștiat Cel Tare
pe-mpărați cu brațu-I Sfânt,
se părea-n Țalmon că ninge
fulgi împrăștiați de vânt...

¹⁵ Munți ai Domnului, voi munții din Basan cu vârf înalt,
¹⁶ de ce munți cu multe piscuri pizmuiți pe celălalt?
Pe-acel munte ce-l alese
Domnul loc de slavă-a Sa?
Pentru-aceasta pe vecie
Domnul tot în el va sta!

¹⁷ Ale Domnului sunt care nenumărate-n veșnicii,
sunt cu multe mii de sute și cu multe mii de mii...
În mijlocul lor e Domnul
din Sion venind pe vânt,
în lăcașul Lui cel tainic,
în lăcașul Lui cel Sfânt.

¹⁸ Doamne, Te-ai suit în slavă - și pe mulți i-ai dus în ea,
chiar și răzvrătiții-odată, mulți cu Dumnezeu vor sta.
¹⁹ Binecuvântat să fie
Domnul care-n orice zi
poartă sarcinile noastre,
El scăparea ne va fi!

²⁰ Dumnezeu e nouă Domnul Izbăvirilor mereu,
căci El poate să ne scape de la moarte și din greu.
²¹ Domnul va zdrobi odată
capul la vrăjmașii Săi,
creștetul acelor care
sunt nelegiuiți și răi.

²² Domnul zice: Voi aduce din Basan pe-ai Mei, șuvoi
și de-ar fi și-n fundul mării îi voi scoate înapoi.
²² Ca să calci tot răul sânge
al potrivnicilor răi
și chiar câinii tăi să aibă
partea din vrăjmașii tăi.

²⁴ Ei Îți văd a Ta intrare, Domnul și-Mpăratul meu,
în lăcașul Tău, Puternic și Slăvite Dumnezeu.
²⁵ Înainte-s cântăreții
și-apoi cei cu harfe vin,
între fete care sună
din timpan și tamburin.

²⁶ Binecuvântați pe Domnul când vă adunați la El,
binecuvântați-L cei ce coborâți din Israel.
²⁷ Iată, tânărul Beniamin
ce-ntre dânșii stăpâni,
căpetenii a lui Iuda
Zabulon și Neftali...

²⁸ Dumnezeul tău Puternic te-a 'nălțat popor al Său,
întărește-Ți ce faci Doamne pentru noi, în Templul Tău.
²⁹ Împărații-Ți vor aduce
daruri din Ierusalim.
³⁰ Înspăimântă Doamne fiara
cea din trestii s-o gonim,

ceata de viței și tauri a poporului ce mint,
calcă-i Tu pe toți acei ce-și pun plăcerea în argint;
risipește Doamne-acele
neamuri care-au făcut rău,
cărora le place vrajba
și s-ar război mereu...

³¹ Cei mari din Egipt se urcă înspre Dumnezeu, cu zel,
Etiopia aleargă mâinile-ntinzând spre El.
³² Cântați Domnului, cântați-I
toate-a lumii-mpărății,
și pe Domnul lăudați-L
până-n veci de veșnicii.

³³ Cântați Celui ce plutește peste ceruri și mai sus,
iată I se-aude glasul cel puternic de nespus.
³⁴ Dați-I slavă Lui, a cărui
slavă-i peste Israel...
Lui, a Cui putere-ntrece
'naltul cerurilor fel.

³⁵ Ce înfricoșat ești Doamne, din Locașul Tău Cel Sfânt,
pentru cerurile toate, pentru orișice pământ.
Dumnezeule-ntărește-i
pe ai Tăi ce Ție-Ți plac.
Binecuvântat să fie
Dumnezeu în veac și-n veac.