¹ Da, bun este Domnul, bun cu-adevărat
cu ai Lui, cu cei cu sufletul curat.
² Totuși să slăbească-al meu picior era,
pașii erau gata a-mi aluneca
³ căci priveam cu jind la cei nesocotiți
și gândeam la cei răi cât sunt de fericiți.

⁴ Iată: pân-la moarte ei n-au nici un chin,
al lor trup le este de grăsime plin.
⁵ N-au de suferințe parte pe pământ
și feriți de toate cele rele sunt.
⁶ De-aceea mândria este salba lor
și-asuprirea-mbracă pe asupritor.

⁷ Li se umflă ochii de grăsimea rea
și-au mai mult decât le cere inima.
⁸ Râd, cei răi la suflet, de-asupriri vorbesc,
plini sunt de trufie și-ngâmfat vorbesc,
⁹ își înalță gura pân-la cer de sus
și-a lor limbă parcă lumea a supus.

¹⁰ De aceea, iată, toți la dânșii vin,
lumea-ntreagă-nghite apa lor din plin,
¹¹ zicând: Ce să poată Dumnezeu a ști?
Ce-ar putea cunoaște Cel Preaînalt de-aci?
¹² Așa-s cei răi astăzi: fericiți mereu,
își măresc averea neștiind de greu...

¹³ Geaba mi-am păstrat eu sufletul curat
și-n neprihănire mâna mi-am spălat...
¹⁴ Căci în fiecare zi mă văd lovit
și în orice dimineață pedepsit...
¹⁵ Dac-aș zice: fac și eu cum fac cei răi,
n-aș fi credincios cu neamul alor Tăi.

¹⁶ M-am gândit la astea ca să le-nțeleg,
dar zadarnic m-am trudit să le dezleg.
¹⁷ Pân-am mers în sfântul Domnului lăcaș
și-am privit sfârșitul neamului vrăjmaș.
¹⁸ Tu-i pui Doamne-n locul cel alunecos
și-i arunci în prăpăd nimicindu-i jos.

¹⁹ Cum sunt nimiciți ei într-o clipă-atunci,
sunt pierduți năprasnic și sfârșesc în munci.
²⁰ Ca un vis la deșteptare, Doamne-așa
lepăda-i-vei Tu la deșteptarea Ta...
²¹... Când mi-era amară inima-ndeajuns
și-n adânc de suflet mă simțeam străpuns,

²² eram prost și fără judecată-așa
cum e dobitocul înaintea Ta.
²³ Doamne, eu cu Tine sunt neîncetat,
căci de mâna dreaptă Tu m-ai apucat.
²⁴ Cu-al Tău sfat bun viața-mi vei călăuzi
până când în slava Ta mă vei primi.

²⁵ Doamne, doar pe Tine eu Te am în cer
și-aici doar de Tine eu mai am plăceri.
²⁶ Inima și carnea pot a-mi-se topi,
fiindcă Domnul pururi partea mea va fi.
²⁷ Doamne, câți Te lasă, toți se nimicesc,
pier cei ce credința Ta o părăsesc.

²⁸ Dar cât pentru mine, fericirea mea
e de Tine Doamne, a mă-apropia,
căci întotdeauna Domnul Dumnezeu
și-al Lui Nume este adăpostul meu.
Ca să spun în lume de-ale Lui lucrări
și să-I cânt de slavă veșnice cântări.