¹ Ia aminte Doamne și m-ascultă iar,
căci nenorocit sunt și lipsit amar.
² Sufletul păzește-mi, scapă-l de cei răi
că sunt și eu unul din iubiții Tăi.

Scapă-Ți Doamne robul Tău îndurerat
că se-ncrede-n Tine Doamne ne-ncetat.

³ Ai de mine milă Doamne când Te chem,
căci întreagă ziua eu Te strig și gem.
⁴ Veselește sufletul robului Tău,
căci spre Tine Doamne mi-l înalț mereu.

⁵ Tu ești bun, o Doamne, gata a ierta,
Milostiv spre-aceia care Te-ar chema.
⁶ Pleacă-Ți Doamne-urechea când Te chem mereu,
îmi ascultă glasul și suspinul greu.

⁷ Eu Te chem în ziua de necaz, cea grea,
că m-asculți cu milă și mă vei scăpa.
⁸ Nimeni nu-i ca Tine între dumnezei
și nimic, ca Tine, nu lucrează ei.

⁹ Toate-a lumii neamuri care le-ai făcut
da-Ți-vor Doamne slavă Numelui Temut.
¹⁰ Căci doar Tu ești Doamne Cel ce faci minuni,
numai Tu ești Domnul, Slava Tu-o aduni.

¹¹ Calea Ta mă-nvață... și-am să umblu-n ea,
fă-mi de Tine să-aibă teamă inima.
¹² Și-am să-Ți cânt din toată inima mea eu,
voi mări-al Tău Nume, Dumnezeul meu.

¹³ Că nespus de mare și de bun Tu ești,
din a morții-adâncuri viața-mi izbăvești.
¹⁴ Doamne, niște trufași vin în contra mea
și asupritorii viața vor să-mi ia.

¹⁵ Dar Tu Doamne, Tu-mi ești mult îndurător,
plin de bunătate, blând și răbdător.
¹⁶ Pleacă-Ți Tu privirea spre necazul meu,
dă-mi putere Doamne, scapă-mă din greu.

¹⁷ Semn fă pentru mine, pe ai mei vrăjmași,
când vedea-vor Doamne rușinați să-i lași...
Căci Tu ești cu mine, mă ajuți mereu
și mă mângâi Doamne Dumnezeul meu.