Nu te duce singur frate
niciodată nicăieri,
viața ta-n singurătate
e-n primejdii și-n dureri.

Nu-ți lăsa nicicînd
al credinței rând
credincios rămâi (bis)
dragostei dintâi (bis).

Nu te duce fără frații
din credința ta dintâi
cât de buni să fie alții
tu cu frații tăi rămâi.

Nu te duce fără neamul
cel din care ești născut,
cât de tare fie ramul
piere făr-al crengii scut.

Cât de mare-i suferința,
- tu de-ai tăi să nu te lași,
nu te rupe de credința
sfinților înaintași.

Nu te duce niciodată
nicăieri fără Hristos,
că sfârșești pe calea lată
și-n pierzarea cea de jos.

Ci rămîi pe totdeauna
lângă Domnul și cu-ai Săi,
cea mai scumpă e cununa
împletită cu-alor tăi!