O, Doamne-al casei, duh blând și curat,
Ce-n pragul fiecărui colț lăsat,
Sămânța păcii și-a belșugului lumină,
Ascultă ruga inimii ce-n taină se închină.
Spor binecuvântat să torni în toate,
În masa-ntinsă cu bucate-n spate,
În holde roditoare și-n hambare,
În visterii ferite de-amar și de uitare.

De munca cinstită să se bucure mâna,
Să rodească pământul cum cerul îmbie țărâna,
Să fie căldură-n vatră necurmată,
Și ochii de lumină blândă-mbrăcată.
Ferește-ne casa de dușmănii amare,
De vânturi ce bat porți și praguri sub soare,
De vrajbă și chin, de spaimă și gând rău,
Păzește-ne sub ochiul Tău mereu!

Iar pașii celor dragi spre casă să-i cheme,
O masă bogată, gând fără blesteme,
Să fie norocul mereu printre noi —
Sporul casei, visul sfânt din vremuri moi.
Să-nflorească grădina cu roduri din plin,
Cu mere de aur și vie cu vin,
Cu busuioc verde pe margini de drum,
Să nu fie în casă nici lipsă, nici fum.

Să cânte izvoare sub pragul de piatră,
Și-n tihnă să ardă candele-n vatră,
Femeia să-și țină zâmbet curat,
Iar omul să vină mereu împăcat.
Copiii să crească în râs și lumină,
Cu frunte senină și inimă plină,
Cu spor la-nvățătură și drag de-al lor loc,
Să fie mereu pavăză și noroc.

Să fie belșugul din cer revărsat,
Din truda cea dreaptă, nimic necurmat,
Iar peste noi, Doamne, coboară-Ți cuvântul —
Sporul divin ce pătrunde pământul.
Așa să se scrie viața de-acum,
Cu pași binecuvântați pe-al casei drum,
Cu pace și rod, cu iubire mereu,
Sub mila și sfatul lui Dumnezeu!

( 2024,27 iunie )