O, Bretanion sfânt, arhipăstor slăvit,
Ce-ai luminat Tomisul cel smerit,
Cu-nvățătura ta blândă, înțeleaptă,
Sub cerul Pontului ce-n veci te așteaptă.
Când valurile vremii loveau cu amar,
Tu, stâlp de credință, înalt și rar,
Ai ținut turma sub sfântă păzire,
Purtând spre Hristos lumina și fire.
Din lanțul eresului ai dezlegat,
Pe cei rătăciți i-ai îndreptat,
Cu harul cuvântului dăruit de sus,
Ai arătat calea spre Domnul Iisus.

Roagă-te, Părinte, pentru noi cei mici,
Să fim scăpați de grijile-amare și frici,
Să ne-nveți taina smereniei curate,
Și dragostea sfântă ce nu se abate.
În ceruri veghezi, luminând cu putere,
Trimite spre noi binecuvânt și cer,
Să-nvingem ispite, păcate și răni,
Să fim în Hristos copii ai lumii blajini.
Sfânt Bretanion, făclie a Tomisului sfânt,
Alungă furtuna, adu legământ,
Ca sufletul nostru, păzit de păcat,
Spre Domnul etern să fie purtat.

Spre țărmuri de pace să ne călăuzești,
Cu brațul credinței mereu să ne ocrotești,
Tu, cel ce pe Marele Împărat l-ai slăvit,
Și cu-nțelepciune ai biruit.
Când vremuri de beznă au încercat poporul,
Tu ai fost lumina ce a risipit norul,
Iar cei rătăciți, prin povața ta blândă,
Spre har și iubire se-nalță și cântă.
Părinte Bretanion, a Tomisului floare,
Ostaș al credinței, scut și izvoare,
Ne învață să fim statornici și drepți,
În fața durerii mereu înțelepți.

Adu pacea sfântă în inimi strivite,
Iar sufletele noastre fă-le smerite,
Să fim ai Domnului fii ne-nfricați,
De harul iubirii sale luminați.
Din veacuri apuse ne-ai lăsat pildă sfântă,
Și-n ceruri rugăciunea ta încă ne-ncântă,
Fii scutul Moldovei și-al celor ce cred,
Spre Domnul luminii cu sufletul pled!
Sfânt Ierarh, luminător al țării,
Ce-ai stins cu credință viforul pierzării,
Veghează-ne, Părinte, din cerul senin,
Să-nflorim în pace, să fim iar divin.

Pe maluri de mare unde-ai pășit,
Cu glasul dreptății lumea-ai trezit,
Ai sfărâmat lanțuri de teamă și plâns,
Cu harul iubirii din ceruri ascuns.
Tu, pavăză sfântă în vremi de încercare,
Risipește-ndoiala și orice tulburare,
Să fim mai aproape de Domnul ceresc,
Smeriți și curați, în duh să-nflorim pământesc.
O, Părinte Bretanion, rugător neînvins,
Ajută poporul ce încă suspin’,
Învață-l răbdarea, credința senină,
Să fie lumină sub cruce divină.
Și când clopotul vremii spre ceruri ne cheamă,
Să știm că iubirea nu lasă vreo rană,
Că tu, mijlocitor al harului sfânt,
Ne-ai călăuzit spre ceresc legământ.

( 2024,19 iunie )