Vai ție Betsaida, vai ție Horazim
- vă plângem cu durere
și jalnic vă privim,
dacă-n Sidon vreodată și-n Tir s-ar fi făcut
minuni ca-n voi, acestea în plâns ar fi căzut,
de-aceea-n Judecata cea Mare de Apoi,
mai bine o să fie de ele ca de voi!

Și vai Capernaume și ție tot atât,
căci pân-la locul morții de veci te-ai coborât
dacă Sodoma însăși vedea ce-ai văzut tu,
și-ar fi lăsat păcatul
și-ar mai trăi și-acu’
- de-aceea-n Judecata cea ultimă și grea
mai greu va fi de tine cu mult, decât de ea!

... Mai vai decât de ele, mă tem că e de noi,
cei ce trăim acuma ca-n zilele de-Apoi
că nici o altă lume de oameni n-a văzut
minunile de care noi știm
- și n-am crezut!
- de-aceea-n Judecata cea crâncenă de-Apoi
mai vinovați ca toate, mă tem că vom fi noi!