O, strălucită Țară cu cerul auriu
cu ulițele scumpe de aur străveziu,
cu irizări de raze, prin jerbii de culori,
- cum ni se umplu ochii, chemându-ți dulcii zori!

Mai albă ca zăpada străluce fața ta,
mai lin ca tot ți-e visul în care-n veci aș sta,
mai mult ca orice templu ți-e Fața Celui Drag,
- o, cât de line valuri spre tine mă atrag.

De ce mă mai reține aici acest hotar
când Dincolo e totul un zbor din har în har,
și-i totul tinerețe și dragoste și Mai
cu rugăciuni de rouă
și răcoriri de rai?

O, cernere de flăcări alege-mă curat,
altarule-al iubirii, înalță-mă sărat,
sfințenie de pază, - deschide-mi în cântări
- plătite socotiți-mi atâtea așteptări!