Am întâlnit în a mea cale
Un spin căzut dintr-o coroană
Purtată de un Sfânt cu jale
Ce-avea pe fruntea Lui doar rană.

Am vrut să îl ridic din drumul
De-atâtea vremi bătătorit,
Dar el mi-a înțepat piciorul
Și-n talpă mai adânc s-a-nfipt.

Și-am înțeles atunci durerea
Ce Domnul Isus a-ndurat-o:
Cu mult mai mare ca aceea
Pe care spinul mi-a făcut-o.

M-am prăbușit în rugăciune
Să-mi plâng cu amar păcatul meu;
Unește-te, pământ, cu mine
Să plângem toți păcatul greu.

Iar lacrimile de căință
Din spin să facă-o floare rară
Ce se numește pocăința
Și-aduce-n suflet Primăvară.

22 iulie 2008