FEMEIA DIN OGLINDĂ
Am fire albe-n păr, oglinda îmi vorbește,
Eu știu că totul trece și omu-mbătrânește,
Dar nu mă rușinez, femeia din oglindă,
Acceptă cine este, trecutul nu-l colindă.

Femeia din oglindă, chipul regăsit al inimii,
Emoție în glas, nu lasă loc micimii,
Ce dacă e bătrână, întoarcere în timp,
Reflecție-n oglindă, copil ca anotimp.

Esență e ce simte, nu ceea ce privește,
Și cu sinceritate copilu-n ea trăiește,
Chiar dacă are riduri, e tânără mereu,
Căci ea este copil, copil de Dumnezeu.
Emilia Dinescu