Noapte de vis!

Coboară pământul după zi ostenit,
Odată cu somnul spre lin asfinţit,
A soarelui bland ce-i cu sete sorbit,
De luciul de apă din lac nesfârşit!

Lumina scânteie în blândul apus
Si păsări seduse de-al apei întins,
Zvâcnesc dintre trestii înalte,
Liniştea tulburând şi luciul de ape!

Atrase de-înalt în zboruri rotate,
Par semne-n mişcare pe cer aşezate,
Se duc, dau ocol şi-n grabă se-ntorc,
Tainic, de ele ştiut le-aşteaptă un loc!

Şi fluturi răpuşi de trudă şi somn,
Sub frunze aţipite în tihnă adorm,
De undeva o pasăre tresare şi ţipă,
În noaptea ce tandru-şi întinde aripă!

O boare, argintat văl al lunii departă,
Trimisă-i o rază din ghemul ce-l poartă,
Printre copacii tăcuţi lumina brodează,
Sub ramuri dantelă `nierbată aşează!

Şi peste toate se lasă o pace adâncă,
Forfota nopţii sclipiri îşi aruncă,
Lucesc în zbor licuricii, mici aştri,
Noaptea izbind cu lumină, albaştri!

De pace adâncă pământu-i cuprins,
Şi inimă îmi umple năvalnicul vis,
Evantai de aripe la suflet îmi cresc,
Şi-n zborul cu îngeri gândul pornesc,

Spre Cel ce la toate un nume a dat,
Şi gânduri în floare ades mi-a udat,
Pe pământ dezvelind, pentru mine,
Colţul de rai al lumii divine!

Pacea şi ruga din inima mea,
Cântec rodesc, lumina-i în ea,
Stropii de rouă din suflet şoptesc
Preabune Isus, pe veci ... Te iubesc!

22.07.2008