Păstorașul David

Pe pășunile întinse, pe izlazuri și în lunci,
Peste dealuri aurite și prin văile adânci,
Vezi mereu trecând agale, turma cu sute de oi
Unele mai mici, mai mari, cu pas sprinten sau greoi.
Merg încet urmând păstorul care pare ostenit,
Tot urcând și coborând drumul lung și prăfuit.
De pe deal se-aude tare sunetul tălăngilor
Ce se-mbină armonios cu lătratul câinilor,
Ca o doină de la țară cântată cu voioșie
Inimii aduce pace, iar urechii… bucurie.
Se aude încet, curgând, firul argintiu de apă
Unde vin mioarele ce cu sete se adapă.
Printre flori de calanit, de lupin și iasomie
E atâta vânzoleală și atâta bucurie,
Mielușeii argintii zburdă veseli printre oi
Behăind de bucurie plini de viață și vioi.
Păstorașul este David, un copil cu păr bălai
Ce cântă duios din harpă pe-al Iudeii mândru plai.
Cântecul parcă desprins dintr-o sferă preaînaltă
Fac mioarele s-asculte și să se oprească-ndată.
Oile stau nemișcate nu mai fac măcar un pas,
Sunetul duios al harpei le vestește un popas.
Băiețelul le privește cu iubire și cu dor
Le vorbește, le alintă și le cântă tuturor
Cu o voce de copil, un psalm dulce minunat
Despre Dumnezeul Slavei cel mai mare Împărat.
-O, ce minunat e Domnul, e Ocrotitorul meu!
Este bun și plin de har, mă ajută când mi-e greu.
El este a mea lumină și îmi e apărător
El e Stânca minunată și Domnul oștirilor!
Domnul este Împăratul, El este a mea putere
Este scut în vreme rea și îmi este mângâiere.
Fericirea și îndurarea zilnic mă vor însoți
Căci Domnul va fi cu mine fie noapte, fie zi.

Amin!
31.01. 2025