¹ Lăudați pe Domnul căci e bun în veac,
căci în veac Îi ține îndurarea Sa!
² Astfel să grăiască cei ce-I sunt pe plac,
că i-a izbăvit El din mâna cea rea.

⁸ O, de-ar lăuda toți oamenii mereu,
pentru bunătatea Lui pe Domnul Sfânt
și pentru minunile și darul Său
față de toți oamenii de pe pământ!

³ Și pe care El le-a strâns din multe țări,
de la Răsărit și de la Scăpătat,
de la Miazănoapte până-n Mare-n zări,
⁴ pribegeau prin loc pustiu și neumblat.

Pribegeau prin locuri și pe căi pustii,
negăsind cetate ca să poată sta...
⁵ Suferind și foamea și-a setei urgii,
de durere-ntr-înșii sufletul tânjea.

⁶ În necaz atunci spre Domnul au strigat
și El i-a scăpat din tot necazul lor.
⁷ I-a călăuzit pe-un drum adevărat
și-a dat o cetate la al Lui popor.

⁹ Setea sufletului pururea uscat
cu cerești izvoare El a potolit
și cu bunătăți cerești le-a săturat
inima flămândă, sufletul lipsit.

¹⁰ Cei ce-au stat în umbra morții-ntunecați,
viețuind în fiare și-n ticăloșii
¹¹ pentru că-nspre Domnul fost-au răsculați
și-au nesocotit Cuvintele Lui vii.

¹² Le-a smerit El inima prin suferinți,
au căzut, și nimeni nu i-a ajutat...
¹³ Atunci au strigat spre Domnul rugi fierbinți
- și din tot necazul, Domnul i-a scăpat.

¹⁴ El din întuneric și din greu i-a scos,
din a morții umbră El i-a izbăvit,
i-a scăpat din negre temnițe de jos,
le-a rupt legătura ce i-a fost robit.

¹⁵ O, de-ar lăuda toți oamenii mereu
pentru bunătatea Lui pe Domnul Sfânt...
și pentru minunile și darul Său
față de toți oamenii de pe pământ!

¹⁶ El cu-a Lui putere tare-a sfărâmat
porți de-aramă grele, neclintit de mari;
El cu-a Lui putere-a rupt și-a dărâmat
fiare și zăvoare și oțeluri tari.

¹⁷ Cei nebuni, prin traiul lor cel vinovat
prin fărădelegi erau nefericiți.
¹⁸ Sufletul li-era de toate dezgustat,
erau lângă-a morții porți nenorociți.

¹⁹ În strâmtorarea lor pe Domnul L-au chemat,
El i-a izbăvit din tot necazul lor.
²⁰ Și-a trimes Cuvântul și i-a vindecat,
i-a scăpat din groapă dându-le-ajutor.

²¹ O, de-ar lăuda toți oamenii mereu
pentru bunătatea Lui pe Domnul Sfînt
și pentru minunile și darul Său
față de toți oamenii de pe pămînt!

²² Să-I aducă jertfe-alese de cântări
și-ale mulțumirii jertfe necurmat,
să-I vestească-n lume marile-I lucrări
cu al bucuriei strigăt înălțat!

²³ Cei ce-au mers pe mare în corăbii tari
și făceau negoț pe ape-n depărtări
²⁴ au văzut cum Domnul face lucruri mari,
au văzut minuni în fund de mări.

²⁵ El a zis și-a pus furtuni de vânt,
și-a scos ridicând a mării valuri mari și iuți,
²⁶ se suiau spre cer, se coborau în jos,
ei în fața morții toți erau pierduți...

²⁷ Amețiți de tot, ca beți s-au clătinat,
toată iscusința nu le-a folosit,
²⁸ dar în strâmtorări spre Domnul au strigat
și de-a lor necazuri El i-a izbăvit.

²⁹ A oprit furtuna, liniștea-a adus,
ale mării valuri El le-a potolit;
³⁰ ei s-au bucurat că orice val s-a dus
și că-i duse Domnul în liman dorit.

³¹ O, de-ar lăuda toți oamenii mereu
pentru bunătatea Lui pe Domnul Sfânt
și pentru minunile și darul Său
față de toți oamenii de pe pământ!

³² Să-L înalțe-n adunarea de norod
și să-L laude în sfaturi de bătrâni...
³³ El preface apa-n loc fără de rod
și-n pământ uscat preface El fântâni.

³⁴ Țara roditoare pe pământ sărat
pentru rătăcirea celor ce-s în ea
³⁵ și tot El preface iaz din loc uscat
și pustia-n ape-o poate El schimba.

³⁶ El așează-acolo-n ea pe cei lipsiți,
ei fac o cetate, loc de locuit,
³⁷ Seamănă ogoare, vii sădesc, tihniți
și culeg în cântec rodul lor muncit.

³⁸ Îi binecuvântă El - și se mulțesc,
numărul de vite nu le va scădea.
³⁹ Dacă pier fiindcă alții-i asupresc,
cu poveri, cu sarcini sau cu silă grea,

⁴⁰ El dispreț revarsă peste toți cei tari
ca pribegi s-alerge locuri fără pași
⁴¹ dar mulțește-a lor familii mici și mari,
izbăvind pe cei lipsiți și nevoiași.

⁴² Cei neprihăniți văd asta, bucuroși,
iar nelegiuiții gurii frâu își pun.
⁴³ Să ia-n seamă-acestea câți sunt credincioși
și să vadă toți cât Domnul e de Bun!