- Către mai-marele cântăreţilor.
- Un psalm al lui David
- Psalmii 109:1 Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
- Psalmii 109:2 Căci potrivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,
- Psalmii 109:3 mă înconjoară cu cuvântări pline de ură şi se războiesc cu mine fără temei.
- Psalmii 109:4 Pe când eu îi iubesc, ei îmi sunt potrivnici, dar eu alerg la rugăciune.
- Psalmii 109:5 Ei îmi întorc rău pentru bine şi ură pentru dragostea mea.
- Psalmii 109:6 Pe vrăjmaşul meu pune-l sub stăpânirea unui om rău şi un pârâş să stea la dreapta lui!
- Psalmii 109:7 Când va fi judecat, să fie găsit vinovat şi rugăciunea lui să treacă drept un păcat!
- Psalmii 109:8 Puţine să-i fie zilele la număr şi slujba să i-o ia altul!
- Psalmii 109:9 Să-i rămână copiii orfani şi nevastă-sa văduvă!
- Psalmii 109:10 Copiii lui să umble fără niciun căpătâi şi să cerşească, să-şi caute pâinea departe de locuinţa lor dărâmată!
- Psalmii 109:11 Cel ce l-a împrumutat să-i pună mâna pe tot ce are şi străinii să-i jefuiască rodul muncii lui!
- Psalmii 109:12 Nimeni să nu mai ţină la el şi nimeni să n-aibă milă de orfanii lui!
- Psalmii 109:13 Urmaşii lui să fie nimiciţi şi să li se stingă numele în neamul următor!
- Psalmii 109:14 Nelegiuirea părinţilor săi să rămână ca aducere aminte înaintea Domnului şi să nu se şteargă păcatul mamei lui!
- Psalmii 109:15 Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le şteargă pomenirea de pe pământ,
- Psalmii 109:16 pentru că nu şi-a adus aminte să facă îndurare, pentru că a prigonit pe cel nenorocit şi pe cel lipsit, până acolo încât să omoare pe omul cu inima zdrobită!
- Psalmii 109:17 Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu-i plăcea binecuvântarea: să se depărteze de el!
- Psalmii 109:18 Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înăuntrul lui, ca untdelemnul în oase!
- Psalmii 109:19 De aceea, să-i slujească de veşmânt ca să se acopere, de cingătoare cu care să fie totdeauna încins!
- Psalmii 109:20 Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmaşilor mei şi a celor ce vorbesc cu răutate de mine!
- Psalmii 109:21 Iar Tu, Doamne Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea Ta; izbăveşte-mă!
- Psalmii 109:22 Sunt nenorocit şi lipsit şi îmi e rănită inima înăuntrul meu.
- Psalmii 109:23 Pier ca umbra gata să treacă, sunt izgonit ca o lăcustă.
- Psalmii 109:24 Mi-au slăbit genunchii de post şi mi s-a sleit trupul de slăbiciune.
- Psalmii 109:25 Am ajuns de ocara lor; când mă privesc ei, dau din cap.
- Psalmii 109:26 Ajută-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!
- Psalmii 109:27 Şi să ştie că mâna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
- Psalmii 109:28 Măcar că ei blestemă, Tu binecuvântează; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntaţi, iar robul Tău se va bucura.
- Psalmii 109:29 Potrivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu ruşinea lor cum se acoperă cu o manta!
- Psalmii 109:30 Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulţimii,
- Psalmii 109:31 căci El stă la dreapta săracului ca să-l izbăvească de cei ce-l osândesc.
Psalmul 109
Autor:
Traian Dorz
|
Album:
Cântările Psalmilor
|
Tematica:
Zidire spirituala
Resursa adaugata de Alexandra1989 in 01/02/2025
Resursa adaugata de Alexandra1989 in 01/02/2025
Referințe
¹ Dumnezeul Slavei mele, Doamne, Doamne nu tăcea!
² Căci vrăjmașii vin spre mine și deschid o gură rea
și cu limbă mincinoasă iar sunt clevetit de ei,
³ mă-nconjoară cu batjocuri, mă lovesc fără temei.
⁴ Pe când eu le-arat iubire, ei îmi sunt mereu vrăjmași;
eu alerg la rugăciune, dar Tu Doamne nu mă lași.
⁵ Ei mi-ntorc rău pentru bine, ură pentru că-i iubesc...
⁶ Pe vrăjmașul meu Tu pune-l rob la cei ce-l asupresc! ...
Fă să-i stea mereu de-a dreapta un pârâș ne-nduplecat.
⁷ Când va sta la judecată, el să fie vinovat.
Rugăciunea lui urâtă fie-i ca păcatul lui.
⁸ Fie-i zilele puține, să-i ia altul locul său.
⁹ Să-i rămână-orfani copiii, iar nevasta fără soț.
¹⁰ Fiii lui să pribegească cerșetori prin lume toți,
caute-și pâinea lor departe, duși din spartul lor cămin.
¹¹ Stăpânească-l creditorii, jefuiască-l cel străin...
¹² Nimenea să nu-l iubească, nu-i mai placă nimănui
și-n veci nimenea să n-aibă milă de orfanii lui.
¹³ Toți urmașii lui să fie nimiciți... și-urmașii lor,
numele să li se șteargă din tot neamul următor.
¹⁴ A părinților lui vină neiertată-n veci să stea
și neșters să stea păcatul cel făcut de mama sa.
¹⁵ Domnu-n veac să-i aibă-n față ca să-i nimicească-n veac
¹⁶ pentru c-a uitat să aibă milă față de sărac,
pentru c-a gonit pe omul cel fără noroc, lipsit,
pân-atâta să ucidă om cu sufletul zdrobit.
¹⁷ Îi plăcea numai blestemul, - cadă-n capul lui mișel!
N-a vrut binecuvântarea, - depărteze-se de el!
¹⁸ Să se-mbrace cu blestemul cum se-mbracă c-o manta,
el să-i umplă ca o apă pe deplin ființa sa!
¹⁹ Să-l înfășure blestemul cum l-nfășură-un veșmânt,
ca un brâu încins pe dânsul, fie-i pururi pe pământ.
²⁰ Asta fie de la Domnul plata la vrăjmașii mei
și la câți vorbesc cu ură despre mine printre ei.
²¹ Însă pentru mine Doamne, Tu cu milă să lucrezi,
pentru Numele Tău Mare, să mă scapi, să mă veghezi...
Tu ești plin de bunătate, izbăvește-mă din greu.
²² Sunt nenorocit și numai rană-i tot lăuntrul meu.
²² Pier ca umbra care trece, ca lăcusta-s izgonit,
²⁴ mi-au slăbit genunchii-n posturi, trupul meu e-ntreg sleit...
²⁵ Am ajuns de-ocara celor care groapa mea o sap’
chiar și ei, privind la mine clatină și dau din cap! ...
²⁶ Doamne-ajută-mă, Tu Doamne, scapă-mă în mila Ta,
²⁷ fă-i să știe c-a Ta Mână Doamne, Tu-ai lucrat așa.
²⁸ Și măcar că ei blestemă, Tu să binecuvântezi,
și-atunci chiar când vin în contra-mi, vor cădea, căci Tu veghezi.
²⁹ Fă-mi vrăjmașii să se-mbrace cu ocara ce mi-o vrea,
cu rușinea să-i acoperi, cum i-acopere-o manta.
³⁰ Eu cu gura mea pe Domnul tot mai mult Îl voi vesti
și în mijlocul mulțimii pururea-L voi preamări,
³¹ căci El totdeauna-n dreapta celui nevoiaș va sta
ca să-l scape de oricine l-ar lovi și apăsa.
² Căci vrăjmașii vin spre mine și deschid o gură rea
și cu limbă mincinoasă iar sunt clevetit de ei,
³ mă-nconjoară cu batjocuri, mă lovesc fără temei.
⁴ Pe când eu le-arat iubire, ei îmi sunt mereu vrăjmași;
eu alerg la rugăciune, dar Tu Doamne nu mă lași.
⁵ Ei mi-ntorc rău pentru bine, ură pentru că-i iubesc...
⁶ Pe vrăjmașul meu Tu pune-l rob la cei ce-l asupresc! ...
Fă să-i stea mereu de-a dreapta un pârâș ne-nduplecat.
⁷ Când va sta la judecată, el să fie vinovat.
Rugăciunea lui urâtă fie-i ca păcatul lui.
⁸ Fie-i zilele puține, să-i ia altul locul său.
⁹ Să-i rămână-orfani copiii, iar nevasta fără soț.
¹⁰ Fiii lui să pribegească cerșetori prin lume toți,
caute-și pâinea lor departe, duși din spartul lor cămin.
¹¹ Stăpânească-l creditorii, jefuiască-l cel străin...
¹² Nimenea să nu-l iubească, nu-i mai placă nimănui
și-n veci nimenea să n-aibă milă de orfanii lui.
¹³ Toți urmașii lui să fie nimiciți... și-urmașii lor,
numele să li se șteargă din tot neamul următor.
¹⁴ A părinților lui vină neiertată-n veci să stea
și neșters să stea păcatul cel făcut de mama sa.
¹⁵ Domnu-n veac să-i aibă-n față ca să-i nimicească-n veac
¹⁶ pentru c-a uitat să aibă milă față de sărac,
pentru c-a gonit pe omul cel fără noroc, lipsit,
pân-atâta să ucidă om cu sufletul zdrobit.
¹⁷ Îi plăcea numai blestemul, - cadă-n capul lui mișel!
N-a vrut binecuvântarea, - depărteze-se de el!
¹⁸ Să se-mbrace cu blestemul cum se-mbracă c-o manta,
el să-i umplă ca o apă pe deplin ființa sa!
¹⁹ Să-l înfășure blestemul cum l-nfășură-un veșmânt,
ca un brâu încins pe dânsul, fie-i pururi pe pământ.
²⁰ Asta fie de la Domnul plata la vrăjmașii mei
și la câți vorbesc cu ură despre mine printre ei.
²¹ Însă pentru mine Doamne, Tu cu milă să lucrezi,
pentru Numele Tău Mare, să mă scapi, să mă veghezi...
Tu ești plin de bunătate, izbăvește-mă din greu.
²² Sunt nenorocit și numai rană-i tot lăuntrul meu.
²² Pier ca umbra care trece, ca lăcusta-s izgonit,
²⁴ mi-au slăbit genunchii-n posturi, trupul meu e-ntreg sleit...
²⁵ Am ajuns de-ocara celor care groapa mea o sap’
chiar și ei, privind la mine clatină și dau din cap! ...
²⁶ Doamne-ajută-mă, Tu Doamne, scapă-mă în mila Ta,
²⁷ fă-i să știe c-a Ta Mână Doamne, Tu-ai lucrat așa.
²⁸ Și măcar că ei blestemă, Tu să binecuvântezi,
și-atunci chiar când vin în contra-mi, vor cădea, căci Tu veghezi.
²⁹ Fă-mi vrăjmașii să se-mbrace cu ocara ce mi-o vrea,
cu rușinea să-i acoperi, cum i-acopere-o manta.
³⁰ Eu cu gura mea pe Domnul tot mai mult Îl voi vesti
și în mijlocul mulțimii pururea-L voi preamări,
³¹ căci El totdeauna-n dreapta celui nevoiaș va sta
ca să-l scape de oricine l-ar lovi și apăsa.
Un psalm al lui David
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 64
- Export PDF: 4
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
De același autor
Din același album
Isaia 35:4 Spuneţi celor slabi de inimă: „Fiţi tari şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El Însuşi va veni şi vă va mântui.”