Efeseni 2:12

A trăi fără Hristos
E cea mai mare tragedie.
E un trai fără folos,
Doar pentru ceea ce-i jos,
Și aceasta cu simbrie.

Fără El eram și noi,
Dar Domnul ne-a găsit.
În păcate și noroi,
Când în suflet eram goi,
Totuși Domnul ne-a iubit.

Am fost morți în păcat
Și fără legământ.
Dar Isus ne-a salvat,
Din șeol ne-a ridicat
Și ne-a dat un crezământ.

Ne-a dat o credință vie,
Potrivită cu ce-i scris
Ca să-I slujim cu bucurie
Și aici și-n veșnicie,
Sus în Paradis.

Ne-a dat drept cetățenie
În locul pregătit de El
Pentru eterna veșnicie
Cea mai sfântă avuție,
Cel mai prețios inel.

Suntem fii și nu străini
În a Lui împărăție.
Chiar de creștem între spini
Prin El înflorim ca crini
Când Duhul peste noi adie.

Am fost și noi fără nădejde,
Dar Duhul Sfânt Mângâitorul,
Pe undele cerești și blânde,
Cu dragostea Sa ne cuprinde
Și ne luminează viitorul.

Să nu mai rătăcim prin lume
Fără Dumnezeu, fără speranță
Și-ncredințați să putem spune
Că El ne-a dat cerescul nume:
„Copiii Lui”…cu siguranță!

Deci să trăim de-acum ca fii
Ai Dumnezeului cel mare,
Fără răutate, ură și mânii.
Și smeriți, fără mândrii
Să croim dreaptă cărare.

Hristos ne fie sfântul țel.
În orice loc și-n orice clipă,
Să nu putem trăi altfel,
Să nu ne stingă sfântul zel
Puhoaiele de apă.

Fără El nu-i fericire,
Fără El nu-i bucurie.
E totul numai amăgire
În tot ce e venit din fire,
În tot ce legat de glie.

Numai în Hristos ai pace
Când e lumea tulburată.
Când uneltirile dibace
Plănuiesc mai mult s-atace
Să știi că ai în cer un Tată.
Amin.
(Sâmbătă, 7 septembrie 2024)