¹ Nu nouă Doamne, nu nouă, ci Ție
și Numelui Tău, slavă Tu să-I dai,
pentru aleasa Ta credincioșie
și pentru bunătatea care-o ai.

² De ce să zică neamurile-aceste
că: "Unde este Dumnezeul lor?"
³ Al nostru Dumnezeu în ceruri este,
El face tot ce vrea cu-al Său popor.

⁴ Toți zeii lor, o mână omenească
cu aurul și-argintul i-a făcut.
⁵ Au gură, dar nu pot ca să vorbească,
au ochi, dar niciodată n-au văzut.

⁶ Au și urechi, dar nu aud cu ele,
au nas, dar niciodată n-au miros.
⁷ Au mâini și au picioare dar li-s grele,
nicicând nu merg și nici un glas n-au scos.

⁸ Așa ca ei sunt și câți îi lucrează
și câți în ei își pun credința lor...
⁹ Israelul în Domnul să se-ncreadă
căci El le este Scut și Ajutor.

¹⁰ În Domnul casa lui Aaron se-ncreadă
căci El e Scutul și-Ajutorul lor.
¹¹ Câți Lui se-nchină, toți în El se-ncreadă
căci El le este Scut și Ajutor.

¹¹ De noi Și-aduce-aminte, nu ne lasă,
și Domnul ne va binecuvânta,
va milui a lui Israel casă
de casa lui Aaron Se va-ndura.

¹³ Va milui pe câți de El s-or teme,
pe mari și mici va binecuvânta.
¹⁴ Să vă-nmulțească Domnu-n orice vreme,
pe voi și fiii voștri-n Țara Sa.

¹⁵ Fiți binecuvântați de Domnul care
și cerul și pământul le-a lucrat.
¹⁶ Al Domnului e cerul-nalt și mare
pământul pentru oameni El l-a dat.

¹⁷ Nu morții laudă pe Domnul Mare,
nici ce-i ce-n locul de tăcere zac,
¹⁸ ci noi, noi da-I-vom binecuvântare.
Să-L lăudați pe Domnul până-n veac.