Târziu, parcă toate-s târziu, prea târzii,
Fuga prin timp aduce melancolii,
Te-ntrebi de-i noapte, zi sau închisoare
Și se stinge-ncet lumina sub soare.
Târziu ai aflat că ești trădat și mort,
Cei apropieți, ce-i dragi ți-au luat tot,
Și întorci obrazul, deși te-a durut
Crezi că se va-ntoarce pe drumul îngust!
Marea pierdere de vreme târziu se vede,
Blestemat e omul ce-n om se-ncrede!
Cocoșat de ani, mizerii, minciună
Ai vrea odihnă-n a ta bătătură.
Muribund pe străzi vrei o casă caldă,
Te visezi lângă familia dragă...
Într-un târziu adormi încet, fericit
Că-n odihna de Sus Domnul te-a primit!

Amin!