Și-așa va fi o clipă când ultimul păcat
dezlănțui-va norul cu trăsnetu-nfocat
cutremurul și ploaia de flăcări va țâșni
- și nu va mai fi-atuncea nici noapte și nici zi.

Atunci n-o s-aibă nimeni nici frați, nici soț nici fii
urla-vor pretutindeni regretele târzii
și ochi holbați de spaimă și mâini de ars pârjol
se vor nălța spre cerul vrăjmaș, pustiu și gol...

Talazuri de bezmetici vor alerga-n zadar
vor bâjbâi ca orbii cerșind un semn măcar,
striga-vor o speranță doar cât un fir de păr,
- dar va răspunde numai cumplitul adevăr! ...

... Va fi o zi ca asta! fiți siguri că va fi!
voi toți cei care râdeți, chiar voi o veți păți,
chiar voi o veți ajunge, - fiți siguri, da,
chiar voi... aduceți-vă-aminte - și ce veți face-apoi?