¹ La Tine ochii mi-i ridic,
la Tine Doamne Mare,
la Tine care-n ceruri stai
eu caut a mea scăpare.

² Cum ochii robilor privesc
spre-a domnilor lor mână,
cum ochii roabei se-ațintesc
mereu spre-a ei stăpână,

așa ai noștri ochi privesc
spre Domnul nostru Mare,
pân-milă va avea de noi
și ne va da-ndurare.

³ O, Doamne-ndură-Te de noi,
ai Doamne de noi milă,
căci de dispreț suntem sătui,
suntem sătui de silă.

⁴ Sătul ni-e sufletul, sătul
de-a celor răi ocară,
de-atât dispreț cât cei trufași
spre noi îl aruncară.