¹ Binecuvântat să fie Domnul, Stânca mea-n vecii,
că-mi deprinde mâna-n lupte, degetele-n bătălii.

² Binefăcătorul meu și cetățuia-n ceasul greu,
Turnul izbăvirii mele și Mântuitorul meu,

Scutul meu Atotputernic de-adăpost și de-ajutor,
ce mă-nalță și-mi ajută, și-mi supune-al meu popor.

³ Doamne, ce e omul oare, ca în seamă Tu să-l ții?
⁴ Abur este omu-n lume, umbră-s zilele-i pustii!

⁵ Pleacă cerul și coboară Doamne, și fă munții fum...
⁶ Fulgeră săgeți și-alungă toți vrăjmașii mei acum!

⁷ Mâna Ta, de Sus Ți-o-ntinde, și din apele ce vin
ia-mă, scapă-mă din mâna fiilor celui străin.

⁸ Căci ei spun doar neadevăruri și grăiesc înșelăciuni,
ei a căror dreaptă este doar o dreaptă de minciuni.

⁹ Dumnezeul meu, cânta-voi noi cântări spre slava Ta,
cu-alăuta cea cu zece strune Te voi lăuda.

¹⁰ Tu Cel care biruința la-mpărați o dăruiești
și de sabie-ucigașă pe David îl izbăvești.

¹¹ Izbăvește-mă din mâna fiilor celui străin,
ce-au o dreaptă mincinoasă și spun neadevăr din plin.

¹² Fiii noștri sunt odrasle ce din tinerețe cresc,
fetele, podoabe scumpe de palat împărătesc.

¹³ Iar grânarele ni-s pline cu tot felul de merinzi,
mii de turme pasc pe câmpuri cât poți țara s-o cuprinzi.

¹⁴ Vitele ni-s prăsitoare, n-avem pierderi, nici robii,
și nu-s țipete pe-a noastre uliți vesele și vii.

¹⁵ Fericit poporul care în așa fel stă mereu,
fericit poporu-al cărui Domn e Domnul Dumnezeu!