Focul iubirii


Ești Doamne al iubirii foc
Ce arde nepotolit
Flăcări ce saltă-ntr-un joc
Dintr-un rug fără sfârșit
Cuprinzând cer și pământ

Focul risipind căldură
În suflete statornice
Și lumina cea mai pură
Pe grădini exotice

O grădină pregătită
Încă de la facere
Unde-un pom omul incită
Să guste fruct la coacere

Pomul vieții cel sădit
Chiar în mijlocul grădinii
Lângă râul încălzit
De sclipirile luminii

Căci lumina și căldura
Sunt a vieții trăsături
Viață ești și-nvățătura
Dreaptă fără-nflorituri

Bunătatea, mângâierea,
Puterea și sacrificiul
Și durerea și iertarea
Unui drept zdrobit cu biciul

Judecătorul perfect
Citind scrisul cărții vieții
Răsplătind foarte corect
Corectitudinea cetății

Unde caiere-ale ceții
Între ele se alungă
În răcoarea dimineții
Lumină-n plastic de pungă
Dorul ce-l resimt drumeții
Când cer o viață lungă

Visând frumusețea vieții
Ce-o să ne-ajungă din urmă
Sub imperiul bunătății
Celui ce ne-ntoarce-n turmă

Ești Doamne Cel Ce-ncălzești
Inimile omenești
Care-a renunțat la Sine
Pentru-al omenirii bine

Mulțumim de grija Ta
Blând Fiu al lui Yehova

Blându Ioan
02.02. 2025.