PLANGEREA EVEI


De ce-am raspuns acelui rau
Ce se tara in chip de sarpe?
De ce-am ascultat glasul sau
Cu veninoasele lui soapte?

M-a intrebat ce Domnu-a zis
Despre copacul minunat
Ce-a fost sadit in paradis;
De ce nu-i oare de mancat?


M-am dus ca sa-l privesc din nou
Si sa-l admir mai de aproape;
E-asa frumos...Dar Dumnezeu
De ce-o fi zis c-aduce moarte?

Cred c-o avea si gustul bun
Mi-am zis-ca roadele-s frumoase.
Oh! ... Sarpele-asta , ca nebun
Tot inainte mi le scoase!

Si-mi zise: "N-ai sa mori de fel,
Din contra, daca vei manca,
Vei fi ca Dumnezeu la fel
Ce-i rau si bine vei afla".

Si se tara provocator
Tot langa pomul ce parea
Ca si acum, si-n viitor
Mintea iti poate lumina.

L-am ascultat si am intins
Mana spre fructul cel oprit
Dar foc in suflet mi-am aprins
Cand am gustat si-am oferit


Putin din rodul minunat
Si lui Adam, de langa mine
Sa fie si el preschimbat,
Sa afle despre rau si bine.

Dar vai! Abia dac-am luat
O-nghititura doar din fruct,
Ca-n suflet ne-am cutremurat
Si ca suntem goi, am vazut.

De-atunci, tot suflet gol avem
Ca Domnul nu ne mai vorbeste
Si in Eden nu mai putem
Intra, ca ingerul pazeste.

Traim departe-acum de rai
Trudind prin spini si palamida
Si zilele ni-s of si vai
De plans, de truda si obida.

Sleita sunt de suferinte
Pe care nu le cunosteam.
Iar daca am si eu dorinte,
Depind in toate de Adam.

Dar rana cea mai dureroasa
Ce-o am si n-o pot vindeca,
Este ca moartea cea hidoasa
S-a strecurat in casa mea

Si mi-a luat a vietii floare
Pe Abel, fiul meu iubit.
Oh! Nici nu stiti voi ce ma doare!
O, Doamne, de l-as fi oprit

Pe Cain din furia-i cruda
Ce o avea pe frate-sau!
Dar el nici nu voia s-auda,
Ci asculta doar de cel rau!

Acuma stiu ca niciodata
De moarte nu vom mai scapa.
Sub semnul ei ni-e viata toata
Si rand pe rand, ne va lua.

Oh! Unde-i vremea tineretii
Cand liberi prin Eden umblam
Si in racoarea diminetii
Cu Dumnezeu de vorba stam?

Ce fericiti am fost odata
Si cat de tare ne iubeam!
Cum de-am putut sa pierdem toata
Divina pace ce-o aveam?

Un singur gand imi mai alina
Truditu-mi suflet intristat:
Ca tot prin mine o sa vina
Odrasla, Fiul Binecuvantat!

El va indeparta blestemul
Si sarpele il va zdrobi.
Atunci, va fi deschis Edenul
Si veti putea in el veni.

Voi, toate cate-mi sunteti fiice
Sa ascultati cuvantul Sau!
Sa faceti tot ce va va zice
Acest Fiu Sfant de Dumnezeu!

Crezand in El , si voi gusta-veti
Din fericirea ce-am pierdut
Daca-n smerenie ramaneti
Si in trai sfant, ca la-nceput!