Suntem în drum spre-o oră
din care-apoi vom fi
pe veci numai în noapte
sau veșnic numa-n zi,
așa precum ne-alegem
așa precum ne vrem,
din felul cum viața
ne-o ducem cât suntem!

Din sarcina averii
pe care o târâm,
nimic n-avem să ducem
pe celălalt tărâm,
doar ce-am trimes nainte
iertând și dăruind,
acesta este-al nostru
și-o să-l aflăm sosind...

O, Dragoste și Milă
voi mergeți, - numai voi
cu noi spre ceasu-n care
de toate-ajungem goi
- când le vom pierde toate
câte-am crezut că sunt,
voi să ne fiți avutul
cel netrecut și sfânt...