Mai e poate o scânteie
încă-n acest loc
unde-a ars așa odată
al credinței foc
- să-i suflăm cu vântul dulce
prin cenușa grea
poate încă vreo scânteie
se aprinde-n ea.

Doamne, Te rugăm - milă ai de-acei
ce-au avut cândva - foc ceresc în ei
Doamne, să le-aprinzi - iarăși focul sfânt
să-nnoiască iar - primul legământ.

Poate tot mai este-o rază
în acest amar
unde strălucea odată
al nădejdii far,
- să-i mișcăm cu rugăciunea
adormitul zel,
poate înc-o rămășiță
mai învie-n el!

Poate plânge-un dor și-acestui
singuratic prag
unde se-nălța odată
al iubirii steag,
- să-i lumine amintirea
ultimul apus,
poate încă mai e-o urmă
din cuvântul spus...