ISTORISIREA LUI IACOV



Nimic nu poate fi mai rau
Decat sa pleci grabit de-acasa;
Nu sa-mplinesti un vis de-al tau
Si nici sa vezi tara frumoasa,

Ci fiindc-ai fost inselator
Nu c-un strain, ci cu-al tau frate.
Acum, el e razbunator
Si-a zis ca ma va da la moarte.

Era asa de furios
Esau, cand bunul nostru tata
I-a zis ca totu-i de prisos,
Ca binecuvantarea-i data!

Ca nu mai are pentru el
Nimic, ca totu-i luat de mine,
Incat a zis: "Nu-l iert de fel,
Si n-o sa-i fie nici lui bine!"

Ce folos mai am eu acum
C-am furat binecuvantarea
Daca de toti m-am departat
Si prin straini ma duce calea?

Si ce folos c-am devenit
Intai nascut prin nedreptate
Cand de Esau sunt fugarit
Si ratacesc singur, departe?"

Asa-si zicea Iacov in gand
Cand, frant de drum lua o piatra
Si-apoi o aseza plangand
Drept capatai, in loc de perna.

Si adormi asa-ntristat
Si ostenit de-atata cale;
Da-n somnul lui, el a visat
Cum Domnu-n fata ii apare.

Si pe o scara, ingerii
Din ceruri, veseli coborau
Nu unul, doi, ci erau mii
Si apoi catre cer urcau.

Iar Dumnezeu, din cer , spunea:
"Eu, care-am fost cu tatal tau,
Voi fi si ocrotirea ta
Si te voi insoti mereu.

Eu te voi binecuvanta,
Pe orisiunde te vei duce,
Voi inmulti samanta ta
Si inapoi te voi aduce."

In zori, trezindu-se mirat
De minunata aratare,
Iacov isi zise: "-Nfricosat
Imi pare acest loc in care

Se afla poarta catre cer.
De-aceea, stalp de amintire
Voi ridica. Va fi Betel
Aici". Si-apoi, urma cu-nsufletire:

"Oh! Numai daca Dumnezeu
Cel plin de har si bunatate
In care crede tatal meu,
Ma va-nsoti pe mai departe

Numai asa voi fi salvat!
De ma-nsoteste si pe mine!
De-mi da mancare, de-mbracat,
Si daca ma intorc cu bine,

Atunci, acelasi Dumnezeu
Imi va fi Dumnezeu si mie;
Am sa-l urmez si eu mereu
Si-I voi sluji cu bucurie!

O, de-as ajunge mai curand
Langa Haran, de unde-i tata!"
Isi zise iar Iacov in gand.
"Poate acolo o fi fata

Care imi e sortita mie.
O, Te rog si eu, Doamne sfinte
Fa Tu asa, ca ea sa fie
Frumoasa, harnica, cuminte...

Dar mai ales, sa creada-n Tine,
Asa cum mama mea credea.
O, fa-mi Te rog, si acest bine!
Ce bucurie ar avea

Parintii mei, daca le-as duce
O nora-n casa, cum vor ei!
Le-as face, poate, viata dulce
De-ar fi asa cum doresc ei.

Dar cine stie ce m-asteapta
Si ce mi s-o mai intampla!
Cat mi-as dori sa fie dreapta
De-acum in colo, viata mea!"

Gandind asa, porni agale
Spre rasarit.Si iata-n camp,
Cum serpuia drumul la vale,
Lang-o fantana vede stand

Tineri pastori, ce stau si-asteapta
Cu turmele la adapat.
Spre ei, voios el se indreapta
Si ii intreaba care sat,

Ori ce cetate-i mai aproape.
"Haran!"-zic ei. Ce bucurie!
Sa creada, parca nici nu poate
C-asa de-aproape o sa fie

De neamul, de rudele sale!
Nici ostenit nu mai era!
Si zis: "Il cunoasteti oare
Pe unchiul meu Laban?"-"O, da!

Si uite, ca inspre fantana
Vine Rahela, fiica sa.
Cu strasnicie turma-si mana
Si tot aici apa-i va da".

Lui Iacov, inima-i tresalta
Privind cu drag spre vara-sa.
O, Doamne! Ce frumoasa fata!
As da orice sa fie-a mea!

Si douazeci de ani trecura
Precum un vis, din viata sa;
Sase slujise pentru turma,
Sapte pentru nevasta-sa

Rahela, pastorita-aceea
Pe care-asa mult o iubea
Si inca sapte pentru Lea,
C-altfel, Laban nu i-o dadea.

Caci a zis el; "Nu se cuvine
Sa se marite-ntai cea mica!
Ramai dar in slujba la mine
Si bine-o fi! Nu-ti fie frica!"

Si a ramas...Acuma, iata
Ca e barbat adevarat.
Are sase feciori si-o fata
Pe care Lea i i-a dat,

Dar si pe Iosif, cel mai drag,
Ca-i al Rahelei, cea placuta.
Acum, la parintescul prag
Si la parinti, vrea sa se duca.

Si-a luat deci turmele, copiii,
Nevestele si tot ce-avea.
[Simtise gustul bogatiei,
Ca Dumnezeu il ajuta].

Si catre Canaan se-ndreapta
Cu tot, cu marele alai.
Dar temeri vechi i se desteapta
In suflet si gandeste: "Vai!

Cum voi putea ochii sa dau
Cand m-oi intalni fata-n fata
Cu fratele meu, cu Esau,
Cand i-am luat ce-i bun din viata?

Ma va ucide, cum a zis
Atunci cand am plecat de-acasa
Cand razbunare a promis
Pana dreptatea o sa iasa!"

...Si s-au oprit, facand popas,
Caci ostenisera cu totii.
Cand toti dormeau, el a ramas
Rugandu-se, de frica mortii.

Si s-a luptat in rugi aprinse
Lui Dumnezeu cerand din nou
Ca focul urii ce-l atinse
Si-l arse pe fratele sau,

Sa-l stinga Domnul si sa-i puna
In suflet, dragostea de frate.
Altfel, la ce-i e viata buna?
Cum altfel sa traiasca poate?

In noaptea-aceea intelese
Ca bogatia n-are pret
Si fara Dumnezeu, nu iese
Nimica bun, nimic maret.

Si cand in zare mijeau zorii
Domnul l-a binecuvantat.
Pe Iacov, l-au trecut fiorii,
Caci isi zicea: "Cum de-am scapat

Si am ramas inca in viata
Desi pe Dumnezeu cel sfant
Eu l-am privit chiar fata-n fata,
Ca nimeni altul pe pamant?"


Si se nascu in el dorinta
Pe cand soarele rasarea,
Lui Dumnezeu sa-I dea fiinta
Si sa-I inchine viata sa.

Se hotari: "Nimic de-acuma
Nu voi mai face fara Tine!
Voi fi doar robul Tau, intruna,
Fa, Doamne, orice vrei cu mine!"

Si-apoi, pornise mai departe...
Parca s-ar fi nascut din nou!
Il intalni si pe-al sau frate,
Care uitase gandul rau.

L-a-ntampinat cu bucurie,
Au plans si s-au imbratisat.
"Doamne, cat har poate sa fie
Cand Tu m-ai binecuvantat!"

De-atunci, toti au putut sa vada
In el, un om drept, iubitor;
Nimeni n-ar fi putut sa creada
C-a fost vreodata-nselator!

Trai cu totul alta viata
Pe Domnul sau urmand mereu.
Dadu si la urmasi povata
Sa creada toti in Dumnezeu.

-Frate, ce-asculti istorisirea
Acestui patriarh evreu,
Primeste si tu azi iubirea
Ce-o daruieste Dumnezeu!

De ai in suflet vreo durere,
Ori ceva rau ai faptuit,
Cheama-l pe Domnul cu putere
Si vei fi si tu izbavit!

Chiar de-ai facut greseli in viata,
Sa nu te temi, nu dispera!
Sa crezi, si-o noua dimineata
Va rasari si-n viata ta!

Va rasari si peste tine
Soarele sfant al dragostei.
Betel-si viata ta devine,
Pe Domnul sa-l primesti de vrei.

Vei tresalta de bucurie,
Trai-vei un nou inceput.
Domnul iti poate da si tie
O viata sfanta, trai placut.

Chiar si-o Rahela credincioasa,
Un frate bun si iubitor.
De vrei sa duci viata aleasa,
Domnul iti da un viitor.

El iti va darui si tie
Liniste,-n loc de framantari,
In loc de lacrimi, bucurie,
Pace si binecuvantari.