În umbra Ta
Is. 42:18-20
Tu, cel mai orb, fiindcă vedeai profund
Și mai adânc în inimă la toți
Și cunoșteai care sunt buni și hoți,
În umbra Ta te-ai tras înspre străfund.

Te-ai coborât răbdând până-n afund
Și ai tăcut ca să asculți cât poți
Tu, cel mai surd din fii și strănepoți,
Mut ca să bei paharul fără fund.

Tu, ca un cerc simetric și rotund
Piatra din unghi ai fost să ne suporți
Pe umeri grei și-n suflet să ne porți.

În umbra Ta și stelele se-ascund
Și totuși Tu, în umbră, tainici porți
Ne-ai pregătit să-nalți pe cel mai scund.