Doamne, ce cântare sfântă
sufletu-mi trezește,
Duhul Sfânt când mă-nveșmântă,
lacrima când crește
și în ceas tăcut de seară
luna nouă iese,
- atunci Harul Sfânt coboară,
imnuri sfinte-mi țese.

Doamne, ce lumină dulce
îmi dă Sfânta-Ți Carte,
când de starea ce-mi aduce
nu m-aș mai desparte,
când o gust și-a ei cuvinte
ung a mea durere,
cu ce dragoste fierbinte
eu în veac le-aș cere...

Doamne, ce putere mare
îmi dă rugăciunea
când în sfânta-i revărsare
uit deșertăciunea...
Și-ntre frați sunt ca-ntre îngeri,
noaptea ca-ntr-un soare,
- atunci toate-a mele plângeri
se prefac cântare.