Lumină-ne Doamne pe ultimul drum
că ochii ni-s roșii de lacrimi și fum,
și pașii ni-s încă prin lutul cleios
și frigul ne trece prin carne și os.

C-o lacrimă dulce din starea de har
ne-acoperă cele vărsate amar,
și-n clipa izbînzii ajunsă la Țel,
ne uită oricâte căderi pân-la el.

Frumoasele jertfe ni-s aur mai sfânt
ca toată averea acestui pământ,
și-o clipă din taina acestui Tabor,
ne șterge toți anii de chinuri și dor.

Așteaptă-ne Doamne la Sânul Tău blând
când inima asta înceată bătând,
desfă-ne sub aripi frumosul senin
când zborul prin raze străluce divin.

Trimite-ne-n cale din sfintele zări
cu carul de flăcări, a-noastre cântări,
și ele ne intre al nunții alai
pe Poarta Deschisă de-al Șaptelea Rai.