Știu c-a sosit plecarea, - corabia-i la mal
și-așteaptă al pornirii apropiat semnal
îmi știu trecută vremea permisă unde sunt
dar nu mă pot desparte de Țărmu-acesta sfânt!

Iubirea-n loc să scadă, o simt crescând mereu
cel fir crescut subțire, e-un lanț nespus de greu,
- grăbesc însoțitorii, li-e ceasu-ntârziat
eu nu mă pot desprinde și nu m-aș vrea plecat.

Plecați voi către Țara frumosului destin,
lăsați-mă pe mine acestui Țărm Divin...
- vă duceți fără-a-ntoarce privirile-napoi,
să nu se rupă-n două și-o inimă din voi...

... Rămas ascuns în ceață, mă uit în jos și-n sus,
nu-i nimeni, nimeni, nimeni, - s-au dus, s-au dus,
s-au dus...
- Ah, în sfârșit, ajuns-am la vreme și la loc,
sunt singur, singur, singur, -
- coboară-mi car de foc! ...