Iubirea Ta Isuse
prin câte depărtări
de lumi și ani căutat-a
pierdutele-mi cărări! ...

Căci setea ei de alții
și mila, trebuia
să afle-un vas s-arate
cât har cuprinde-n ea.

Și n-a putut să afle
un lut mai împietrit
spre-a-și arăta rodirea
în chip mai strălucit.

Și n-a aflat un nume
mai mut și mai de jos
spre-a-și arăta sublimul
cântării mai frumos.

Căci orișicare altul
având și-un dar al său
n-ar fi-arătat că totul
e numai harul Tău...

De-aceea tot ce cântă
cerește-n harfa mea
e doar a Ta iubire
doar ea, doar ea, doar ea!