Şi totuşi ai plecat....
cu amar te-am petrecut la locul tăcerii
acolo unde
trăiesc
lacrimile, dar nu poate cânta
mierla
acolo unde
nu există sensibilitatea gândului
şi nu râd copii
vii

în urmă am rămas
doar eu şi praful străzii de la ţară
singură
pe lume
şi-am strâns la piept un pumn de amintiri
cenuşa
zilelor de ieri
le-am înşirat pe masa timpului trecut
şi-am plâns
cu dor

Parcă cu egoism au trecut
anii, şi-am învăţat cum să accept
lipsa ta
locul pustiu
am înţeles că aveau nevoie de un înger în cer
iar pe pământ
de mine, care să fiu
mai mult decât biruitoare
prin Acela care
m-a iubit

Cu lacrimi, pentru cel care a plecat să fie cu Domnul la 8 iulie 2003