O, nu priveliștea-i schimbată
ci ochii tăi au azi puteri
și văd mai mult ca altădată
cât nu puteau cuprinde ieri!

Aceleași vremi, aceiași oameni,
ca ieri sunt și-astăzi tot așa
tu ești acel ce nu mai semeni
tu ești schimbat și fața ta!

Azi ți-s privirile mai sfinte
ți-s mai curate ca-n trecut
- și văd ce nu vedeau nainte
știu ce nainte n-au știut.

De-a lor lumină te pătrunde
iar nu de ochii cei trupești
că miez e ceea ce s-ascunde
dar coajă-i ceea ce privești!