Ai milă Tu al Bucuriei
Izvor Etern și Nesecat
nu-ngădui să plângă nimeni
prea dureros și-ndelungat,
că de-unde ies prea multe lacrimi
rămâne sufletul uscat
rămâne sufletul uscat.

Ai milă Tu Cel ce-nconjuri
cu ceruri de-armonii în cor
de-aceia ce cântări prea multe
Ți-au scris în inimile lor
c-adesea-n inimile-acestea
ard răni ne-nchise până mor
ard răni ne-nchise până mor.

Ai milă Tu Dăruitorul
a tot belșugul, n-alunga
pe-acel ce-afară de iubire
nimic n-aduce-n fața Ta
căci numai Tu știi ce mult sufăr
cei ce iubesc, dar n-au ce da
cei ce iubesc, dar n-au ce da.

Ai milă Tu Răsplătitorul
Cel Drept și Binecuvântat
și nu-l uita pe lucrătorul
care-a muncit și n-a luat,
fă-i parte când s-or strânge snopii
și celui care-a semănat
și celui care-a semănat.

Ai milă Tu Prețuitorul
a tot ce-i câștigat cu plâns
păstrează între-ai Tăi unirea
ca focul sfânt în veci nestâns,
nu-l mai răbda pe cel ce strică
ce-a fost cu-atâtea jertfe strâns
ce-a fost cu-atâtea jertfe strâns.

Ai milă Tu Împărțitorul
înfricoșatelor sentinți
de cei ce moștenesc păcate
și blesteme de la părinți
că nu-s pe lume mai amare
mai lungi și grele suferinți
mai lungi și grele suferinți.

Ai milă Tu arată-Ți calea
la cei ce-o vor dar nu Ți-o știu
să nu se amăgească nimeni,
- că nu e suflet mai pustiu
ca cel ce l-a-nșelat credința
dar vede-aceasta prea târziu
dar vede-aceasta prea târziu...