Acasa mea! ...
Ce grai divin de dulce și fierbinte,
ce lacrimi și fiori îmi vin
când mi te-aduc aminte!

Am fost în multe locuri moi,
cât lumea-i de frumoasă,
dar nu-i niciunde ca la noi,
în dulcea mea Acasă!

Aici îmi arde curcubeu
în fiece fereastră.
Aici e soarele al meu
și dragostea-i a noastră.

Aici e dulcele sărut
pe crucea întreită...
Mai lung,
mai moale,
mai tăcut,
ca taina-veșnicită.

Aici, întins pe-al ierbii sân,
tot greul mi se-alină
și-adânc despovărat rămân
în liniștea divină.

De când tot merg și merg s-ajung
și-aminte-a-mi tot aduce,
un dor atât de greu și lung
de-Acasa mea cea dulce.

... Am fost în mii de locuri moi
cât lumea-i de frumoasă...
Dar nu-i niciunde ca la noi,
în dulcea mea,
în dulcea mea
Acasă...