SFINTESTE-MA DOAMNE!


Indiferenţa, grabnic îşi ascunde egoismul,
Şi nepăsarea, în scuze îşi măsoară timpul.
Sufletul căzut sub poveri grele, nu-l zăreşte,
Timp pentru iubire nu dă şi nu găseşte.

Nerăbdarea, n-are clipă de pace, e grăbită,
Pentru iubire nici o clipă nu îşi dedică.
Avariţia strânge bine la piept a sa pungă,
Pe cel în nevoi, cu dispreţ şi ură îl alungă.

Vederea orbită de eu, nu vede nevoiaşul,
Plină de mânie-încuie cu lacăt sertăraşul.
Striveşte cu vanitate pe cel sărăcăcios...
Şi se laudă cu bunătatea unui credincios.

Nemulţumirea, floarea din cale nu o zăreşte,
Nici parfumul ei, din alergare nu o opreşte.
În fuga ei egoistă, enervată floarea striveşte,
Nici soarele nu-l vede, nu simte, cum încălzeşte.

Îşi roteşte privirea în jurul nepăsării,
Îi citeşti aroganţa pe faţa îngâmfării.
Nimeni nu-i poate ajunge cu prăjina la nas,
Mândria şi trufia o urmează pas cu pas

Doamne, arde-mi indiferenţa, dacă eu o las,
Să mă urmeze sau în mine ceva a mai rămas.
Să nu mă poată ajunge nepăsarea pe drum,
Arde-i Doamne toate, firele, fă-o toată scrum.

Iubirea, fă-o în mine puternic să clocotească,
Dragostea, mila, smerenia, în mine să trăiască.
Bunătatea şi îngăduinţa să întărească răbdarea,
Cel nevoiaş să nu întâlnească la mine nepăsarea.

Neprihănirea dată de Tine să înflorească,
Nerăbdarea în fiinţa mea să nu locuiască.
Rugăciunile spre Slava Ta să fie în slujire.
Să trăiesc cu aproapele în deplină iubire.

Forţa iubirii Tale, să umple inima mea,
Nemulţumirea nici să nu găsească loc în ea.
Gândurile mele, facă loc gândurilor Tale,
Faptele bune poarte parfumul iubirii Tale.

Puterea iubirii Tale, să curgă ca un izvor,
În inima mea, unde Doamne, Fii stăpânitor.
Înfăţişarea să-mi fie din Dumnezeu adevărat,
Să fiu un copil al neprihănirii, cu rodul bogat.

Egoismul să nu-şi găsească la mine sălaş,
Altruismul să-mi fie pentru nevoiaş, făgaş.
Blândeţea să îmi curgă din a cerului miere,
Să fie pentru sufletul întristat, mângâiere.

Egoismul să nu-şi găsească la mine sălaş,
Altruismul să-mi fie pentru nevoiaş, făgaş.
Blândeţea să îmi curgă din a cerului miere,
Să fie pentru sufletul întristat, mângâiere.

Măreşte-mi credinţa, întăreşte-mi vederea,
Să văd limpede drumul şi care ţi-e vrerea.
Să reflectez zi de zi la Cuvântul Tău Sfânt,
Să nu rătăcesc, cât voi mai trăi pe pământ.


Nădejdea mea, toată, e numai în Tine, Doamne,
Ţine-mă strâns în braţe, pe-a vieţii mele toamne.
Să fiu gata de zbor, în haina neprihănirii,
Să am aripi deschise pentru clipa răpirii.
Amin!