Psalmul 62

Mă-ncred numai în Domnul, Creatorul
Căci El întotdeauna-I stânca mea
Mi-e turnul de scăpare, ajutorul
Și nicidecum nu mă voi clătina

Dar, până când veți năpusti grămadă
Căutând să doborâți un om, să moară
Ca pe un zid ce-i gata ca să cadă
Și-un gard care-i surpat de-a lui povară?

Ca să-l doboare caută. . nu-ncetează
Și pun la cale, că iubesc minciuna
Cu gura lor ei binecuvântează
Dar blestemă cu inima întruna

Încrede-te în Domnul, Creatorul
O suflete, din El nădejdea-mi vine
El mi-este Turnul, Stânca și-Ajutorul
Nicicum n-am să mă clatin. . El mă ține

E-ntemeiată-n El nădejdea, dorul
Și slava mea e tot în Dumnezeu
Puterii mele-I Stânca și-Ajutorul
Și pentru adăpost e locul meu

Popoare-n orice vreme, țineți minte
Încredeți-vă-n El, în Domnul nost’!
A voastre inimi le vărsați ‘nainte
Căci Domnezeu e singuru-adăpost

Nimica sunt cu toții și-o minciună
Toți oamenii din lume cu-a lor fii
În cumpănă de-ar fi puși împreună
Chiar mai ușori ca o suflare-ar fi

Să nu vă-ncredeți dar, în asuprire
Iar pe răpire nu vă bizuiți
Când bogății vă cresc nu dați de știre
Și inima de ele n-o lipiți

Vorbi o dată, Dumnezeu din ceruri
Iar eu de două ori am auzit
Cum că ”puterea” e a Lui de-a pururi
Căci Domnul este mare și slăvit

A Ta o Doamne e și bunătatea
Și-aceasta necurmat adeverești
Păstrându-i fiecăruia dreptatea
Căci după fapte Tu îl răsplătești

02/04/2025 Daniel Hozan
Phoenix, Arizona (Prescott AR)