Lacrimi, - mir sfințit în rugăciune,
jertfe scumpe sfințitoare
pe-ale dragostei altare...
Nu e grai să poată spune
cât suspin și rugăciune
cu voi pot să mă-mpreune.

Și nu-i apă curgătoare
ca să curețe sub soare
inimi rele-făcătoare
ca voi, lacrime amare!

Rouă scumpă de argint,
stropi de cer de Sânziene,
torsu-v-am pe rând alene
și din peană și din gene,
în durere și-n alint.

V-am cântat în vremuri bune
și v-am plâns în suferință,
poate cât n-a plâns pe lume
altă stingheră ființă,
mir sfințit în rugăciune,
baie sfântă de căință...

Doamne, Tatăl Sfânt și Tare,
fă mereu din ochi să-mi cadă
calde lacrimi de căință,
stropi fierbinți de lumânare, -
albi, ca fulgul de zăpadă, -
să mă spele-n suferință
pentru Ziua Ta cea Mare...