Cu mâinile-nălțate...

Cu mâinile-nălțate a binecuvântare
S-a înălțat spre slavă și-a binecuvântat
Pe cei rămași în urmă, ce blând L-au ascultat
Și și-au sădit în suflet o veșnică cântare.

Cu brațele-nălțate a rugă și iertare,
Așa cum le avuse pe lemnul blestemat
El lasă-n urmă pace, spre tronul Său chemat
Să mijlocească ruga din lunga depărtare.

Și rugă milostivă și jertfă rugătoare
Sunt mâinile-nălțate spre cerul îndurat
Ca două aripi zvelte, spre leagănu-i curat.

Cu mâinile-nălțate, să scoată din vâltoare
Pe cei iubiți, se-nalță, dar chipul și-a lăsat
Pe fețe ridicate din valuri trecătoare.