Copil eram cândva - și-n mine
păcatul nu era pătruns,
în taina inimii senine
nimic n-aveam atunci ascuns.

Îmi dam și pâinea de la gură
cu milă celor mai sărmani,
și mă rugam cu-așa căldură
pentru prieteni și dușmani.

A-lumii multe patimi rele
pe calea lor nu m-au fost dus...
Comoara inimioarei mele
era atunci numa-n Isus.

Dar mai târziu, când căi străine
m-au înșelat și m-au atras,
am ars tot ce-a fost bun în mine
și numai plânsul mi-a rămas.

Cu plânsul doar mai vin spre Tine,
căci numai pe acesta-l am...
Mai fă-mi privirile senine
ca-n vremea când copil eram.

Mai dă-mi iar sfânta curăție
din vremea anilor dintâi,
și-apoi așa Isuse, Ție,
copilul Tău fă să rămâi.